biletelul nr.176 I found it!

Cred ca am gasit raspunsul pe care il cautam...desi as fi vrut sa fie altul...asta e...
O sa il tin pentru mine deocamdata pentru ca nu imi place cum suna, nu stiu sa il formulez, nu cred ca e momentul.

biletelul nr.175 Dupa 3 ore fara curent.....

Off...cat de mult imi plac mie penele de curent...mai ales cand tot cartierul e in bezna si singurele fascicole de lumina care intra in casa sunt de la farurile masinilor de pe strada....
Din fericire am gasit 3 lumanari si aprinzatorul de aragaz cu care am facut lumina in camera...
Ce poate sa faca un om pe intuneric, singur acasa, la lumina lumanarilor si a laptopului?
Eu am inceput sa mananc si sa scriu pe blog...adica in Notepad si va ajunge apoi si pe blog.. E un moment prielnic pentru meditatii. Tema de gandire pentru azi e: Fara ce nu pot trai?
Imi tot trece prin cap ca tre sa fac o schimbare, dar ce sa schimb? Ce trebuie sa ramana la fel si ce nu? Fara ce nu pot trai?
Scoala mea cea de toate zilele...o iubesc asa cum e ea, nu stiu ce as schimba la ea...poate orarul...sa nu mai incep in fiecare dimineata la 8.
OSM-ul? Pentru nimic in lume! E locul unde ma duc cu placere, unde am cunoscut multi oameni, de unde invat multe si unde ma simt bine!
Casa? Mda...as vrea sa locuiesc in alta parte, as vrea sa scap de chirie sau macar sa nu mai fie asa de mare...
Nu cred ca as putea trai fara surse de comunicare...telefon, internet si implicit iBook-ul meu! S-ar putea zice ca sunt dependenta de internet....well... nu sunt. Rezist fara el saptamani intregi, chiar luni, cu conditia sa imi verific mailul macar o data pe saptamana! :)
Iesitul in oras...da, as putea trai si fara asta, chiar daca dupa un timp m-as simti izolata, dar nu mi se pare ceva strict necesar. Abia nu mai respir aerul poluat de tutun din cafenele sau alte locuri. :P
Fara prieteni...e clar ca nu as putea trai. Am si momente cand vreau sa fiu singura, dar imi place sa fiu inconjurata de oameni care imi plac mie, oameni care imi sunt aproape..
Si subiectul cel mai sensibil...Alex. As putea trai fara el sau nu? Well...habar nu am...
Cateodata tind sa cred ca nu pot trai, ca sunt dependenta psihic sau moral de el, dar pe de alta parte ma intreb "Am ajuns sa depind de cineva?". Nu e vorba de dependenta financiara aici ci doar din punct de vedere moral. Luand in considerare faptul ca in ultimul timp ne vedem mai rar, din cauza programului incarcat si diferit, cred eu ca suport destul de bine acest lucru; asta inseamna ca as putea trai asa toata viata? Dar pe de alta parte, dupa un timp mai lung ajung sa fiu disperata dupa el... E o enigma pentru mine...
Gandesc prea mult? Imi pun prea multe intrebari? E posibil ca dupa aproape 4 ani sa ne fi plafonat? Aici imi trebuie mie o schimbare? Daca da....ce schimbare?
OFF!!! Curentul vietii...nu mai vine odata??? Deja a trecut mai bine de o ora de cand gandesc prea mult la lumina lumanarilor.... Vreau sa vina lumina si sa imi lumineze si mie mintea...PLS!!

Tic-Tac Tic-Tac...aud fiecare secunda cum trece, datorita ceasului meu de mana...aud cum trece timpul, dar nu aud cand va veni lumina...sau cand voi afla raspunsurile mele...vai ce pierdere de vreme... Si eu care vroiam sa invat ceva in seara asta...

biletelul nr.174 I'm going out!

YUPPPPPPPPPPPY!!!!!
In sfarsit, dupa atatea saptamani de zacut in casa ... ies si eu in oras noaptea!
Thanks guys! :D

Later Edit: Am fost in Enigma Cafe. E chiar super dragut! :D

biletelul nr.173 S-a produs schimbarea...

Am vrut o schimbare majora...uite ca s-a produs... Problema e ca schimbarea nu e ceva la care sa ma fi asteptat sau la care sa fi sperat...
E ciudat ca peste noapte sa se schimbe tot... ce imi era mai apropiat, mai de suflet, lucruri de la acre am invatat multe si de unde aveam de gand sa invat si mai multe, e ciudat sa se schimbe tot cu ce eram obisnuita pe o anumita latura din viata mea...
Ce e si mai ciudat e cand altii decid ce e mai bine pentru tine, altii care habar nu au despre ce e vorba, altii care aleg dupa criterii subiective etc...
Dar asta e, nu intotdeauna avem puterea sa alegem ce e mai bine pentru noi, cateodata suntem legati de maini si de picioare. Voi ramane aceelasi om ca si pana acum si o sa imi vad in continuare de munca mea si incetul cu incetul ma voi adapata situatiei si voi respecta schimbarile...
In fond, toate se intampla cu un scop, urmeaza sa descopar acel scop, poate o sa fie un lucru bun, nu? :)