biletelul nr.292 Sunt emo(tiva)

Nu imi vine sa cred ca mai sunt 3 zile si cosmarul studentului medicinist...adica anul 3...se duce impreuna cu ultimul examen.
3 zile pare putin, dar trec al naibii de greu. Azi nu am depasit perimetrul apartamentului si nici ieri dupa ora 10:00... Zac ca o leguma in casa si imi plang de mila.
Alex s-a tirat acasa si se simte bine in prima saptamana de vacanta, iar eu inca visez la vremurile ce o sa vina de vineri incolo: leneveala, plimbare, poate un film la cinema caci acasa nu am asa ceva, bagaje, curatenie generala dupa care imi iau coviltirul si ma transport si eu acasa cu cei 78 de cai puternici ai mei.

Pana atunci continui sa visez cu ochii larg deschisi si sa imi caut o modalitate de a invata, un loc anume caci pe scaun am amortit, chiar daca e comod tare; in pat nu ma risc ca sa nu vina mos Ene sa ma traga de gene si sa dorm ca un prunc.
Momentan raman la birou sa invat, ca o leguma ce se coace la lumina halogenului...