biletelul nr.303 Excursie Sahara #1

Dupa cum promisesem, scriu acum despre excursia fierbinte din Sahara. Fiindca e mult de povestit, o sa o fac pe bucatele.
Trezirea, bineinteles dimineata la rasarit, luat mic dejun in 15 minute si imbarcarea la 6:20. Am trecut pe la alte 2 hoteluri sa mai luam turisti si pe domnul ghid, care ne anunta ca avem cel mai rapid si cel mai bun sofer.
Acest sofer a dovedit pe parcursul excursiei ca nu ii place sa fie pe locul 2...tot ce se putea depasi si tot ce nu...el depasea. Prin munti, prin campie, pe autostrada, el era primul, iar noi eram primii turisti la obiectivele de pe harta. Era regele soselelor :)

Am plecat din Sousse spre Amfiteatrul Roman de la El Jem. Cica este al treilea amfiteatru roman ca marime din lume si cel mai bine conservat. Ne-a povestit acolo o scurta istorie si apoi ne-am plimbat prin amfiteatru, pe sub amfiteatru si pe amfiteatru si prin jurul lui, unde ma stat la negocieri cu comerciantii de suveniruri, de unde am luat 3 batice din alea traditionale.

Iar in autocar, am pornit spre localitatea Matmata, langa care am luat masa intr-o "constructie" ber-bera cu mai multe sali sapate in pamant, a fost locul unde am papat traditional un fel de placinta cu cartof cu salata de orez fiert si castraveti si rosii, apoi pulpe de pui la cuptor cu cartofi si cus-cus. Delicios! Apoi am mers sa vizitam locuintele populatiei bastinase a Tunisiei, berberii, care isi sapau casele in pamant. In prezent mai sunt cam 200 de familii berbere, care inca mai traiesc in acest tip de case, dar acum au toate conditiile (butelie cu gaz, curent electric). Am vizitat una dintre aceste case. Foarte interesant, foarte racoare in interior, dar depimant cand ii vedeam pe oameni ca dorm pe o saltea aruncata pe pamant, plina de praf, fara apa curenta si in mijlocul muntilor, izolati, fara vegetatie in jur, cu un soare arzator pe cer. Proprietara casei ne-a servit cu un fel de paine de-a lor care se inmuia in ulei, iar apoi s-a asezat la iesire si cerea bani. Intr-un fel de inteles, saraci lipiti pamantului, traiesc doar din asa ceva, pe de o parte ciudat...

Vegetatia deja disparuse din peisaj, chiar daca ne aflam in zona muntilor Atlas, acopetiti de praf, pietris si buruieni pitice. Ne apropiem si mai mult de Sahara si asta am observat atunci cand am coborat din autocar la locatia unde luam masa. Soarele desi nu era atat de stralucitor, frigea, ardea de imi sfaraia pielea. In zare nu se vedeau nori si nu se simtea nici o adiere a vreunui vant rece... Apa era la mare rang si eram dependenti de ea.

Ne indreptam spre Douz, localitatea din desert de unde trebuia sa ne luam camile si sa le scoatem la plimbare...sau ele pe noi. Drumul era din ce in ce mai apasator... Afara era din ce in ce mai cald si asta se simtea si in autocar, geamurile frigeau, iar aerul conditionat nu mai facea fata desi era dat la maxim. Soferul nostru nu isi pierduse fortele si o calca tare de tot sa ne mai scurteze noua suferinta. Ghidul ne anunta ca afara sunt peste 40 de grade...cool... Apoi a aflat ca temperatura oficiala era 47 grade (adica acolo la umbra la statie meteo...de fapt erau suficiente grade cat sa fierbi apa la soare)

Ajungem la Douz si vedem palmieri in plantatii de curmali, apa...o oaza superba, dupa care ne oprim la o constructie micuta unde primim haine de desert contra sumei de 2 dinari. Spre surprinderea mea erau curate si frumos impachetate. Mi se formeaza un nod in stomac, iar cand ne duce la camile mi se topesc genunchii si mor de frica sa ma urc pe asa ceva. Alex zareste o camila mai micuta pentru mine...si ma duce spre ea...si am fost nevoita/fortata de imprejurari sa ma urc... Camila mea era legata cu o sfoara de camila lui Alex care cum s-a ridicat in picioare s-a ridicat si a mea.... Ce senzatie! Help! Aerul era teribil de fierbinte, soarele ma ardea pe pielea deja arsa a picioarelor mele, hainele alea imi tineau de cald, dar ma protejau de praf si de alte arsuri, apa care o luasem cu noi incepea sa se incalzeasca. Facem cate o poza la domnul fotograf, caci noi nu ne-am luat camera ca sa nu se topeasca. Plimbarea cu camilele a durat 45 de minute, dar mi s-a parut ca erau suficiente si 10 minute. Mergeam pe camila...adica la balanganeam pe camila...mancarea deja dadea sa iasa, apa fierbinte din sticla nu ma linistea, caldura ma toropea, iar camilele alea ma speriau. M-am obisnuit cu ele la un moment dat, dar mi se facea rau din cauza miscarilor camilei si a caldurii. Incepusem sa tremur, dar am incercat sa rezist pana la sfarsit. Am reusit, dar cum am coborat de pe camila nu mai auzeam, nu mai puteam respira, muream de sete...nu mai aveam bani, dar s-a dus Alex in autocar, a luat bani si am cumparat o sticla de apa rece care m-a salvat cat de cat. Apoi ne-am cumparat pozele de pe camila cu 3 dinari bucata (foarte mult) si ne-am imbarcat din nou in autocar.
Excursia cu camilele e foarte interesanta si chiar merita sa fie facuta. Chiar daca se balangane ea, ca se caca si se bese, e simpatica si te duce in spate cat vrei. Ar fi bine ca aceasta excrusie sa fie facuta prin primavara si nu in luna iulie la peste 50-60 de grade, caldura aia ne-a omorat. Localnicii erau obisnuiti si nu aveau treaba cu temperaturile...mai ales ca unii purtau blugi, tricouri de nylon si chiar costumatia de beduin peste...

Dupa operatiunea camile am plecat spre Hotel l'Oasis. Asezat intr-o localitate careia nu mai ii mai stiu numele (Kebili parca, dar nu stiu sigur). Hotelul era foarte dragut, avea si o piscina cu apa rece, rece :D Ne-am instalat in camera foarte draguta si racoroasa de la aerul conditionat care intre timp, pe masura umplerii hotelului nu prea a mai facut fata, am facut baie in piscina rece si apoi am luat cina la restaurantul hotelului. Acest restaurant avea o mancare delicioasa dar avea scaunele cu tapiterie si peste aceasta era pus plastic transpantent...probabil ca sa nu lase urme de sudoare europenii neaclimatizati:))
Dupa cina, adica pe la ora 9, cu soarele inca pe cer, am cazut in pat toropita de caldura si de oboseala si am dormit pana la 3:45 a.m. cand trebuia sa ne pregatim de plecare. Somnul a fost usor perturbat de caldura dar dimineata...adica noaptea cand am plecat la micul dejun afara era o vreme superba!

Prima zi s-a terminat si ne pregateam pentru ce-a de a doua, cu o usoara teama de caldura ce avea sa ne astepte dar cu dorinta de a vedea si de a experimenta si mai multe chestii din desert. Dar despre asta o sa scriu alta data caci e foarte mult de povestit.

Later!:)