biletelul nr.303 Excursie Sahara #1

Dupa cum promisesem, scriu acum despre excursia fierbinte din Sahara. Fiindca e mult de povestit, o sa o fac pe bucatele.
Trezirea, bineinteles dimineata la rasarit, luat mic dejun in 15 minute si imbarcarea la 6:20. Am trecut pe la alte 2 hoteluri sa mai luam turisti si pe domnul ghid, care ne anunta ca avem cel mai rapid si cel mai bun sofer.
Acest sofer a dovedit pe parcursul excursiei ca nu ii place sa fie pe locul 2...tot ce se putea depasi si tot ce nu...el depasea. Prin munti, prin campie, pe autostrada, el era primul, iar noi eram primii turisti la obiectivele de pe harta. Era regele soselelor :)

Am plecat din Sousse spre Amfiteatrul Roman de la El Jem. Cica este al treilea amfiteatru roman ca marime din lume si cel mai bine conservat. Ne-a povestit acolo o scurta istorie si apoi ne-am plimbat prin amfiteatru, pe sub amfiteatru si pe amfiteatru si prin jurul lui, unde ma stat la negocieri cu comerciantii de suveniruri, de unde am luat 3 batice din alea traditionale.

Iar in autocar, am pornit spre localitatea Matmata, langa care am luat masa intr-o "constructie" ber-bera cu mai multe sali sapate in pamant, a fost locul unde am papat traditional un fel de placinta cu cartof cu salata de orez fiert si castraveti si rosii, apoi pulpe de pui la cuptor cu cartofi si cus-cus. Delicios! Apoi am mers sa vizitam locuintele populatiei bastinase a Tunisiei, berberii, care isi sapau casele in pamant. In prezent mai sunt cam 200 de familii berbere, care inca mai traiesc in acest tip de case, dar acum au toate conditiile (butelie cu gaz, curent electric). Am vizitat una dintre aceste case. Foarte interesant, foarte racoare in interior, dar depimant cand ii vedeam pe oameni ca dorm pe o saltea aruncata pe pamant, plina de praf, fara apa curenta si in mijlocul muntilor, izolati, fara vegetatie in jur, cu un soare arzator pe cer. Proprietara casei ne-a servit cu un fel de paine de-a lor care se inmuia in ulei, iar apoi s-a asezat la iesire si cerea bani. Intr-un fel de inteles, saraci lipiti pamantului, traiesc doar din asa ceva, pe de o parte ciudat...

Vegetatia deja disparuse din peisaj, chiar daca ne aflam in zona muntilor Atlas, acopetiti de praf, pietris si buruieni pitice. Ne apropiem si mai mult de Sahara si asta am observat atunci cand am coborat din autocar la locatia unde luam masa. Soarele desi nu era atat de stralucitor, frigea, ardea de imi sfaraia pielea. In zare nu se vedeau nori si nu se simtea nici o adiere a vreunui vant rece... Apa era la mare rang si eram dependenti de ea.

Ne indreptam spre Douz, localitatea din desert de unde trebuia sa ne luam camile si sa le scoatem la plimbare...sau ele pe noi. Drumul era din ce in ce mai apasator... Afara era din ce in ce mai cald si asta se simtea si in autocar, geamurile frigeau, iar aerul conditionat nu mai facea fata desi era dat la maxim. Soferul nostru nu isi pierduse fortele si o calca tare de tot sa ne mai scurteze noua suferinta. Ghidul ne anunta ca afara sunt peste 40 de grade...cool... Apoi a aflat ca temperatura oficiala era 47 grade (adica acolo la umbra la statie meteo...de fapt erau suficiente grade cat sa fierbi apa la soare)

Ajungem la Douz si vedem palmieri in plantatii de curmali, apa...o oaza superba, dupa care ne oprim la o constructie micuta unde primim haine de desert contra sumei de 2 dinari. Spre surprinderea mea erau curate si frumos impachetate. Mi se formeaza un nod in stomac, iar cand ne duce la camile mi se topesc genunchii si mor de frica sa ma urc pe asa ceva. Alex zareste o camila mai micuta pentru mine...si ma duce spre ea...si am fost nevoita/fortata de imprejurari sa ma urc... Camila mea era legata cu o sfoara de camila lui Alex care cum s-a ridicat in picioare s-a ridicat si a mea.... Ce senzatie! Help! Aerul era teribil de fierbinte, soarele ma ardea pe pielea deja arsa a picioarelor mele, hainele alea imi tineau de cald, dar ma protejau de praf si de alte arsuri, apa care o luasem cu noi incepea sa se incalzeasca. Facem cate o poza la domnul fotograf, caci noi nu ne-am luat camera ca sa nu se topeasca. Plimbarea cu camilele a durat 45 de minute, dar mi s-a parut ca erau suficiente si 10 minute. Mergeam pe camila...adica la balanganeam pe camila...mancarea deja dadea sa iasa, apa fierbinte din sticla nu ma linistea, caldura ma toropea, iar camilele alea ma speriau. M-am obisnuit cu ele la un moment dat, dar mi se facea rau din cauza miscarilor camilei si a caldurii. Incepusem sa tremur, dar am incercat sa rezist pana la sfarsit. Am reusit, dar cum am coborat de pe camila nu mai auzeam, nu mai puteam respira, muream de sete...nu mai aveam bani, dar s-a dus Alex in autocar, a luat bani si am cumparat o sticla de apa rece care m-a salvat cat de cat. Apoi ne-am cumparat pozele de pe camila cu 3 dinari bucata (foarte mult) si ne-am imbarcat din nou in autocar.
Excursia cu camilele e foarte interesanta si chiar merita sa fie facuta. Chiar daca se balangane ea, ca se caca si se bese, e simpatica si te duce in spate cat vrei. Ar fi bine ca aceasta excrusie sa fie facuta prin primavara si nu in luna iulie la peste 50-60 de grade, caldura aia ne-a omorat. Localnicii erau obisnuiti si nu aveau treaba cu temperaturile...mai ales ca unii purtau blugi, tricouri de nylon si chiar costumatia de beduin peste...

Dupa operatiunea camile am plecat spre Hotel l'Oasis. Asezat intr-o localitate careia nu mai ii mai stiu numele (Kebili parca, dar nu stiu sigur). Hotelul era foarte dragut, avea si o piscina cu apa rece, rece :D Ne-am instalat in camera foarte draguta si racoroasa de la aerul conditionat care intre timp, pe masura umplerii hotelului nu prea a mai facut fata, am facut baie in piscina rece si apoi am luat cina la restaurantul hotelului. Acest restaurant avea o mancare delicioasa dar avea scaunele cu tapiterie si peste aceasta era pus plastic transpantent...probabil ca sa nu lase urme de sudoare europenii neaclimatizati:))
Dupa cina, adica pe la ora 9, cu soarele inca pe cer, am cazut in pat toropita de caldura si de oboseala si am dormit pana la 3:45 a.m. cand trebuia sa ne pregatim de plecare. Somnul a fost usor perturbat de caldura dar dimineata...adica noaptea cand am plecat la micul dejun afara era o vreme superba!

Prima zi s-a terminat si ne pregateam pentru ce-a de a doua, cu o usoara teama de caldura ce avea sa ne astepte dar cu dorinta de a vedea si de a experimenta si mai multe chestii din desert. Dar despre asta o sa scriu alta data caci e foarte mult de povestit.

Later!:)

biletelul nr.302 Prima zi

Ca tot a trecut prima zi de practica, trebuie sa scriu impresii si o sa le scriu cu liniuta, de la capat:
- foarte mare caldura in saloane;
- pacientii stau cate 2 in pat, nu e nici un fericit care sa aiba saltea doar pentru el, iar la micul-dejun primesc ceai cu 1/4 paine;
- au schimbat lifturile din spital si liftiera ofera prioritate la personal...oops;
- pacientii sunt cooperanti ca asa le mai trece si lor timpul pe acolo;
- dna. dr. Pavel de la reumatologie e super de treaba si explica bine;
- mai am 2 colege de suferinta: una trece anul 2 la Bucuresti, alta anul 6 la Iasi;
- am descoperit ca sunt singura nefericita care trebuie sa faca 4 saptamani de practica, caiet de practica, referat si apoi sa dea si examen de practica...celelalte fete isi iau o foaie cu nota si semnatura si gata........
- completez fise cu care mai am probleme de exprimare caci limbajul ardelenesc difera un picut de cel moldovenesc;
- maine incep de la 7 dimineata si cica o sa scap mai devreme...pe la 12 probabil... si o sa fac recoltari.
- nu cred ca rezist in ritmul asta o luna de zile, desi imi place :)

biletelul nr.301 Practica de vara

Gata cu leneveala si trandaveala. De maine incep mirifica "Practica de vara".
De ce trebuie sa facem si practica de vara? Fiindca in timpul anului nu facem mare lucru la stagii sau ca sa ramanem in priza tot timpul? Aceasta practica poate fi chiar foarte draguta dar pentru asta trebuie indeplinite niste conditii: o locatie potrivita, un medic bun care sa te invete ceva si un personal medical care sa nu te trimita sa speli pe jos ca esti doar un student.
Din pacate aceasta e mentalitatea majoritatii asistenitlor medicali din spitalele noastre. Imi aduc aminte practica din vara anului intai cand eram in spital si asistentele medicale puneau studentele in practica sa faca munca de brancardier, sa nu stam pe hol, sa stam in salon sa nu incurcam lumea... De atunci lucrurile s-au mai schimbat in minteam mea si pe langa o asistenta care doar gura e de ea in care ard tigarile si e plina de cafea si barfe, eu, student la medicina voi ajunge medic si nu ma poate opri o asistenta medicala cu 3 ani de colegiu medical. Nu imi fac practica ca sa le iau salariul lor si nici spaga pe care o primesc de la saracii pacienti fiindca le e frica de acul ce urmeaza sa le fie bagat in vena de o persoana cu sictir.
Un lucru dragut ar fi sa ne aliniem si noi la statele europene din care avem si noi pretenta ca facem parte si sa se faca in asa fel incat practica de vara sa fie platita. Cu un salariu oricat de mic, sunt sigura ca ar motiva studentii sa faca practica asta de vara care pare o pierdere de timp si unii isi iau doar parafa medicului si atat. Dar acest lucru pare imposibil sau posibil intr-un viitor indepartat.
Maine de la 8 o sa fiu la sectia de Reumatologie a Spitalului Judetean si am o retinere in a intra acolo. Sper totusi sa fie o atomosfera asemanatoare cu cea din spitalele clujene, mai academica, mai cordiala, total opusa celei de acum 2 veri cand am plecat din practica in spitalul galatean dupa doar o saptamana.

biletelul nr.300 (?)

Vine cate un moment in viata cand toate par...fade, fara culoare, fara viata si atunci vine si sentimentul ca ceva trebuie schimbat.
Simt nevoia sa fac o schimbare majora in viata mea. Imi place rutina si imi da un sentiment de siguranta pentru tot ceea ce urmeaza a fi realizat, dar toate au o limita.
Privind minutele cum trec imi dau seama ca timpul se schimba si e tot mereu altul, dar schimbarea asta e inceata iar mie imi creste barba alba pana ajung la momentul schimbarii. S-ar putea zice ca am nevoie de o schimbare radicala.
O freza noua? Inca nu sunt sigura, dar urmeaza. Sa mut mobila? Nu am putere. As fugi undeva in lume, dar cum? Exista o lume ideala unde m-as putea relaxa pentru o clipa si sa ma intorc apoi la rutina mea mult iubita? Daca da, astept raspunsurile voastre la tel. 07X1.XXX.XXX.

biletelul nr.299 Tunisia

Si, dupa cum ziceam am fost o saptamana prin Tunisia: prima tara din afara continentului pe care o vizitez, prima tara araba in care am pasit.
Biletele le-am luat prin Kartago Tours cu zbor charter Bucuresti - Monastir, cazarea a fost la un hotel de 5 stele (arabesti) - Hotel Orient Palace, in localitatea Sousse, in regim All Inclusive. De ce zic stele arabesti? Fiindca nu se compara cu cele Europene si de fapt se incadra pe la 4 stele de ale noastre, iar regimul lor All Inclusive cam lasa de dorit la unele aspecte, dar per total nu a fost rau. Un minus mare pentru acest hotel e ca are o plaja minuscula; marea a tot inaintat si nu au mai ramas decat 2 m de plaja cu catea umbrelute. Noroc ca exista bucata mare de pamanat cu iarba pe langa piscina, acolo fiind locul nostru de plaja pentru tot sejurul. Un alt minus era apa marii...cam murdara cateodata. Pe langa faptul ca mai apareau alge din cand in cand mai spre seara apareau si gunoaie in apa...
Piscina, locul perfect de facut baie, era pentru oameni de toate dimensiunile si pentru toate gusturile. Se mai tineau si meciuri de water polo, cam de 2 ori pe zi.
Distractia pe plaja, la piscina si seara era asigurata de o echipa de animatori care avea grija sa interactineze cu toata lumea din hotel pe limba lor. Pentru romani, replicile de zi cu zi erau "Salut Romania! Ce faci?" "Multumesc, bine!" "Pofta buna!" dupa care te invitau la "waterpolo" "volley ball" "pentaque" "gimnastique" si ce mai aveau ei in program. :P
In principiu au servicii pentru toata lumea si pentru toate gusturile.
Desi e un hotel destul de vechi, demodat chiar, era foarte curat si foarte ok pentru o saptamana. La un momentdat devenea plictisitoare sederea acolo, dar pentru asta exista excursiile optionale. Eu si Alex am ales excursia de 2 zile in Sahara, dar despre asta o sa scriu mai tarziu un picut. :)

[Later Edit] Check on my Flickr: http://www.flickr.com/miclex/

biletelul nr.298 Russian Baby

Cel mai dragut bebelus pe care l-am vazut vreodata! Il intrece si pe cel din reclama Pampers. Este copilul ideal si nu pot sa nu ii fac reclama! Cat am stat la hotel nu l-am vazut niciodata plangand sau tipand, era un zambet continuu. :)


Si ca tot veni vorba de copiii de pe la hotel...intr-o seara un copil de 2-3 ani vine rapid la masa noastra pe care se aflau pahare de Thibarine, o bautura alcoolica traditionala, si se repede la singurul pahar plin... Frumos ii sedea, noroc ca l-a luat maica-sa pe sus, dar ma intreb pe unde a invatat...

biletelul nr.297 Hallo!

Am revenit pe taramuri europene...si civilizate! Yuppy!
Gata excursia din Tunisia! Mi-e lene sa scriu acum ce am facut pe acolo, dar pe scurt ... am dormit la un hotel de 5 stele arabesti, am facut plaja dupa o pauza de 4 ani, am facut baie in marea Mediterana, am dat bacsisuri in stanga si in dreapta, am mers prin Medina, m-am plimbat prin Sahara cu camila (dromaderul) si cu Toyota Land Cruiser, am vizitat platoul de filmare al unei parti din Star Wars, am dormit la un hotel in desert, am mancat smochine proaspete, curmale, fructe de cactus si alte mancaruri traditionale, am facut shopping in Duty Free.
Cand termin cutia de Skittles cu care stau in brate, o sa revin cu alte scrieri si povestiri din vacanta. Pana atunci va zic ca Skittles era mai bun acum multi ani si nu imi plac bombonelele galbene, verzi si portocalii :)

biletelul nr.296 A venit vacanta cu trenul din Franta

De fapt s-a terminat sesiunea, ultima sesiune de examene din viata mea (exceptie fac sesiunile de toamna). De la anul trec pe module!
Dar cel mai important e ca am 2-3 luni de relaxare, voie buna si pline de caldura. Deja in camera mea e o adevarata sauna si ma topesc.
Nu o sa apuc sa ma adaptez conditiilor vitrege de temperatura caci va trebui sa plec in Tunisia intr-o minivacanta de 7 zile cu burta la soare si cu fundul pe camila.

Dupa primele 2 zile de vacanta intense..petrecute facand bagaje, curatenie si cumparaturi si un drum lung, merit un somn dulce in mirificul meu pat...canapea adica...au! salele mele.
Ma plang ca o baba de toate cele.
Noapte buna :)

biletelul nr.295 OTV, draga...

Ieri (miercuri) mergand cu autobuzul pana in centru am asistat fara sa vreau la o discutie dramatica intre 2 babe:

Baba1: Tu, draga, eu nu mai prind OTV!
Baba2: Cum asa?
Baba1: Nu stiu...de cateva zile nu mai merge, nu stiu ce se intampla...
Baba2: La mine merge...aseara am stat pana la 2 si m-am uitat la Diaconescu [zambareata si fericita]
Baba1: [necajita si nefericita]
Baba2: Tu, vezi ca doar luni nu a mers, mai uita-te acum cand ajungi acasa. Luni nici la mine nu a mers!
Baba1: Da? Ei, atunci am sa verific.

biletelul nr.294 Am ajuns si aici...

Aici, acum, adica ultima zi de sesiune, de fapt penultima ca maine e ultima cand am si examenul.
Si am ajuns acum, aici, cu cartea in fata si cu gandurile undeva departe. Imi tot fac planuri pentru zilele ce urmeaza. Am o multime de idei marunte si nu stiu pe care sa le pun in practica mai intai.
Ma gandesc numai la vacanta...abia astept sa calatoresc, sa ma bucur de timpul liber. Dar totusi...ma duc acasa si ce fac? In fiecare seara acelasi program caci nu prea sunt sanse sa am un program diverisificat si dupa o saptamana devine monoton, plictisitor si oribil.

Planurile de vacata sunt cam asa:
- o saptamana in Tunisia: 9 - 16 iulie
- 2 saptamani de practica...sau cat o sa mai pot sa ma trezesc de dimineata
- luna august: frecat menta prin casa...o sa fie prea cald sa colind prin oras..Alex o sa plece pe la mare si poate cu ai lui in concediu...
- sfarsitul lunii august: imi sarbatoresc cei 22 de ani cu cartea de semiologie
- inceputul lui septembrie: imi stabilesc o intalnire cu Prof. Rusu... Dar ma intorc pe la Cluj pentru cateva zile :D
- restul...iar acasa cufundata in butoiul cu plictiseala.

Vacanta frumoasa sau nu, ramane de vazut. Pana atunci mai iau o gura de carte si ma pregatesc sufleteste sa scap de nenorocitele astea de sesiuni!:)

biletelul nr.293 Turist Info - update

Azi am iesit si eu din casa o ora si m-am intalnit cu un cosar! Si...nu am am avut nici un super noroc...sau trebuia sa joc la loto? La asta nu m-am gandit.
Am trecut pe Eroilor si am observat ca Biroul de Informare Turistica e deschis si i-au pus si indicator sa il vada lumea...de fapt mai multe caci sunt si pe strada si stegulete...mai mari. Nu m-am gandit sa intru sa vad ce imi ofera cei de acolo, in vitrina vad ca au pliante dragute.
Cine ii trece pragul sa imi zica si mie ce e pe acolo :)

biletelul nr.292 Sunt emo(tiva)

Nu imi vine sa cred ca mai sunt 3 zile si cosmarul studentului medicinist...adica anul 3...se duce impreuna cu ultimul examen.
3 zile pare putin, dar trec al naibii de greu. Azi nu am depasit perimetrul apartamentului si nici ieri dupa ora 10:00... Zac ca o leguma in casa si imi plang de mila.
Alex s-a tirat acasa si se simte bine in prima saptamana de vacanta, iar eu inca visez la vremurile ce o sa vina de vineri incolo: leneveala, plimbare, poate un film la cinema caci acasa nu am asa ceva, bagaje, curatenie generala dupa care imi iau coviltirul si ma transport si eu acasa cu cei 78 de cai puternici ai mei.

Pana atunci continui sa visez cu ochii larg deschisi si sa imi caut o modalitate de a invata, un loc anume caci pe scaun am amortit, chiar daca e comod tare; in pat nu ma risc ca sa nu vina mos Ene sa ma traga de gene si sa dorm ca un prunc.
Momentan raman la birou sa invat, ca o leguma ce se coace la lumina halogenului...