biletelul nr.306 Hello! Good morning!

Oficial am 22 de ani si o noapte si o dimineata! Dar ce noapte!!
A fost una din cele mai interesante zile ale vietii mele. Sunt atat de somnoroasa si atat de dornica sa scriu pe blog incat nu stiu ce sa fac mai intai: cafeaua sau sa scriu mai departe? Cafeaua...revin :D
Am revenit!

Ziua mea de nastere, 29 august, a debutat cu desfacutul cadourilor, a continuat cu acelasi lucru si s-a sfarsit cu un concert Vita de Vie, cu cinstirea prietenilor in Rotterdam Cafe, apoi am pasat stafeta lui Alex (e ziua numelui azi! La multi ani!), dupa care am vizitat locurile unde mergem cu prietenii cand eram in liceu: Club Planet, Pestera care acum se cheama X Cave... si cu Place Pub. A fost un fel de remembering night!

Club Planet era acum vreo 5 ani cel mai tare din parcare, plin ochi, se dansa pe mese, toata lumea era fericita etc. acum: l-au redecorat si arata oribil, bancutele si mesele pe care se dansa odinioara nu mai exista...oameni sunt cat sa se ocupe locurile pe scaun si sa mai si ramana... Nimeni nu dansa...mai putin noi care paream niste picati din luna pe langa toti smecherii aia:))
Pestera: Nu am fost niciodata acolo dar si acesta era un super club pe cand intram eu la facultate... La ora 1 noaptea vrem sa intram si ne zice omul patrat de la usa ca e inchis o_O Ne uitam pe program si scria ca inchide la 6...ii zicem si lui asta si vine raspunsul "Mai sunt 2 oameni inauntru!". 2 oameni intr-un club, vineri seara?!?!?!
Place Pub: multa lume pe terasa, inauntru era destula lume, dar cat sa gasim o masa. Era Seara Retro! Cool! S-a dansat,s-a transpirat, s-a simtit lumea bine, s-a facut tarziu si am plecat.

In concluzie: galatenii nu stiu sa se distreze...merg in club doar sa stea sa asculte muzica si sa isi etaleze noile toale misto cumparate din depozit (un fel de Piata Marasti, pt. cunoscatori). Un alt lucru care totusi nu explica de ce sunt asa lipsite de clienti cluburile - intrarea este libera! Vineri seara si totusi e gratis! Nu am mai intrat gratis intr-un club de nu mai stiu cand...mai putin atunci cand eram organizator de party-uri :) A, da, partiurile organizate de noi tin pana la 5 dimineata nu pana la 12 noaptea... Si pe aici 99% din cluburi sunt la parter, nu la subsol!

A fost o noapte interesanta, o experianta frumoasa intrand in contact cu viata tineretului galatean. La anul ce facem?:)

biletelul nr.305 Am vazut delfinul lui Seba!

Chiar daca e mai negricios asa din fire, e pupacios, are pielea fina, tot timpul zambeste si te face fericit, niciodata nu se da inapoi de la treburi. Stie sa faca smecherii si chiar se crede smecher cateodata...sau mai tot timpul. Ii place sa se traga in poze de tot felul, are placeri pur lumesti si poarta ochelari cu lentila inchisa la culoare.
Este vorba despre delfinul lui Seba, bunul meu prieten care mi l-a aratat aseara pe amicul lui jamaican. :D

Voila:

biletelul nr.304 What's going on?

Fiindca nu am mai scris demuuult pe blog, m-a apucat de cateva zile o pofta nebuna de tastat cateva cuvinte. Stiu ca am ramas in urma cu "Ziua a doua din Sahara", dar o sa revin fiindca sunt destule de enumerat pe acolo.

Deci, m-am tuns! Scurt! Atat de scurt nu am mai fost tunsa de vreo 8 ani cred... :D
Dar a venit clipa schimbarii. Nu stiu ce se intampla, dar aceste mici retusuri pe care le fac in viata mea, se petrec involuntar. Adica simt nevoia sa fac ceva ce alte dati nici nu vroiam sa aud... Sa ma tund eu mai scurt de linia umerilor? Niciodata! Dar acum, "niciodata" a devenit "acum". Inca ma aflu in criza si vreau sa schimb multe! Am inceput cu parul, ce urmeaza? Am o tendita in a-mi schimba stilul vestimentar. Sunt mult mai atenta la detalii (nu ca pana acum nu eram o fixata pe detalii, dar acum exagerez), imi vine sa imi arunc hainele vechi si sa imi iau altele noi (asta ar face orice fata) total diferite. Vreau sa imi schimb si buletinul, vreau sa schimb acest oras si sa ma intorc la Cluj unde a inceput cu adevarat schimbarea majora a vietii mele. Acolo am decis sa schimb culoarea peretilor din camera mea (si ce daca stau in chirie...vreau sa ma simt si bine). Verde am decis ca va fi culoarea care ma va inconjura zi de zi.
Totusi, de ce aceasta sete pentru schimbari mici si multe? Este cumva timpul sa ma detasez de tot ce a fost in trecut...copilarie, adolescenta... si sa deschid bratele pentru o noua era ce incearca sa ma marcheze cum scrie prin carti? E varsta de 22 de ani un moment de cotitura in viata mea? Altii la varsta mea termina facultatea si lucreaza cu norma intreaga, dar eu abia am ajuns in anul 4. Asta in ofera dreptul sa ma mai alint un pic sau sa imi fac griji si sa accept tot ceea ce se intampla in jurul meu?

PS: daca ar fi dupa mine as schimba tot in lumea asta, mai putin persoanele dragi mie care imi sunt alaturi tot timpul, mai ales una, care de 4 ani jumate imi tot zice sa nu ma tund, iar acum incearca sa accepte realitatea crunta ca am parul scurt... Alex :)